eternally surprised

ce mi-am ratat din "Thief of Time"-ul lui Pratchett, este, de fapt, esentialul.

timp, si calcule, si calcule apropiindu-se de uman, si momente potrivite.

dar


the wisest guy in the book seems to be, by far, Wen. Wen the Eternally Surprised. The monks quote him and use his books, and rumor is, he married Time herself.
Wen seems to be the guy who has all the answers and can offer all the answers to his apprentice, Clodpool. Possibly in the very first chapter, Clodpool is encouraged to ask questions, and he decides to start by asking his master what he'd like to have for breakfast. One of the most difficult questions.

O ard aiurea,

treaba-i ca, ideea in jurul careia se invarte Wen e ca lumea e in continua schimbare. in momentul cand clipesti, lumea devine alta. lumea pe care o stiai inainte inchizi ochii este alta decat lumea pe care o vezi dupa ce i-ai redeschis.

cred ca aici șede monstruozitatea lui Pratchett in Thief of Time. in Susan, fiica de Moarte, si in Moartea care vorbeste cu litere mari de tipar, iar glasul ei e ca al clopotelor de biserica, si in pustii aia, care sunt pustiul ala, care n-au pic de sens, si, indiscutabil, in auditori, in balta de cifre care sunt auditorii.

dar cred ca monstruozitatea adevarata e in Wen. in faptul ca exista momente perfecte. dintr-un motiv sau altul, exista momente perfecte. o sa fie comic sa  ma-ntorc in turnul salvamarului, si cred ca, intr-un fel, ignorand tot contextul, tot trecutul si tot viitorul, si absurditatea de moment de acum cateva luni a fost perfecta. cred ca au fost momente perfecte pe care nu le-am vazut atunci, si doar mi le-amintesc ca perfecte, ceea ce nu le face mai putin perfecte. o tigara mahmura, sentimentul de absoluta lipsa de speranta din mijlocul eseului la celtica, conversatia de craciun cu Loys, chiar dimineata intalnirii cu Kei a fost destul de perfecta. Si asta, cumva, doar in ultimele cateva luni. cred ca a fost un numar destul de mare de momente perfecte si in Londra, nu neaaparat la concert, cat in jurul concertului, si momentele alea cand, alergand sau in autobuz sau doar pe drum, am avut flashback-uri de la concert.

niciodata un moment perfect cred ca n-a fost fortat. cred ca e una din singurele chestii pe care le au in comun momentele perfecte, si, cred ca-i un cuvant final de an ok.

sunt foarte multumit de momentele perfecte de anul asta. a fost un an destul de linistit, cumva, si mai ales ultimele luni mi-au parut destul de moarte, dar sunt cateva tigari, sunt cateva plimbari, cateva paragrafe din cateva carti si cateva versuri din cateva melodii, care-au creat momente perfecte.

raman cu intrebarea: de cate momente imperfecte e nevoie pentru a crea un moment perfect? de cate jocuri de hearthstone, de cate zile de inactivitate si vinovatie, de cate seri regretabile, e nevoie pentru a crea un moment perfect? si care din astea, si cate din astea, duc in directia potrivita?

s-ar putea sa-mi stric momentul cu incertitudini, si n-ar fi prima oara.
poate ar trebui, pentru o vreme, sa raman fara intrebari. poate momentele perfecte-s alea cand, pentru un moment, nu-ti mai pui intrebari.

poate gresesc.
atat.
surprise me.

eufemisme

"To get out of your comfort zone, you must be in your comfort zone."

'mi-aș picioarele. p-asta n-am gandit-o pana acum.


*ulterior:
se pare ca-mi intru in comfort zone si ma plictisesc de comfort zone mult mai repede decat spune teoria. oare nu e destul de comfortabila, daca ma plictisesc asa tare de ea? sau pur si simplu nu-mi prieste comfortul? oricum, mâncare pentru gând.

speculatii

sunt semi-beat si aproape exasperat si e 5 dimineata.
e 5 dimineata adica dupa ce-am adormit pe la 10,

si nu
mai
incap.
.
.
.


am avut o discutie despre un rand de discutii,
despre un rand de probleme,
despre un rand de definitii.


nu suport sa mi se zica ca ceea ce gandesc e prost,

accept ca ceea ce stiu e prost,
dar nu accept ca ceea ce gandesc e prost,
pentru ca nu accept ca ceea ce gandesti tu e prost.
nu accept sa se descurajeze
ganditul.


si nu pot bai, nu pot pentru ca asta-i problema, asta-i problema ne-mea, si problema pe care incerc sa evit s-o prind si problema care ma satura tot mai tare si mai tare si mai tare.

ideea ca, la radacina, chestiile sunt proaste.
tu esti prost,
ideea ta e proasta,
ce faci e prost,
ce gandesti e prost.
e gresit,
iar singura chestie corecta e aia pe care o fac eu.


si e un hate continuu.

bleh.
nici macar asta nu ma tine treaz.
nici nu stiu ce ma tine treaz.


am avut conversatii acide in contradictoriu cu una din putinele persoane care mai exista in viata mea, pe teme de definitii. iar definitia mea, si culmea, nu definitia aia care ma face antisocial, ci definitia aia care ma face sa va dau o sansa, e proasta.
definitia care mi-i draga, deschiderea, cautarea, cumva,
mortii ma-si.


cum sa mai cred in cineva daca mi se zice ca ce cred e prost?
pentru ca, intr-o radacina indepartata, intr-un comentariu prea acid ca sa-l spun, intr-un comentariu nu stiu cat de sincer,
si eu stau cu tine pentru ca desi,
nu pentru ca.
pentru ca desi,
pentru ca
.
.
.
pentru ca nu mai stau cu nimeni altcineva.

ci mortii ma-si?

cu natura asta umana. cand te simti atacat ataci si tu. nu te aperi atat cat ataci.


tragand linie, probabil singurul motiv pentru care am existat vreodata in aceeasi camera a fost pentru ca,
intr-un fel sau altul,
n-am avut cu cine altcineva.

ceea ce-i cool. e o dragoste toleranta, care iarta multe si indura multe.

singura treaba e ca, probabil, in viitorul apropiat, va trebui ca una din conditiile care-ar trebui indeplinite ca sa fim in aceeasi camera
e sa nu fim noi.


gresim sau nu gresim si suntem prosti sau nu suntem prosti, da' da-o-n ma-sa de treaba, daca diversitatea inseamna defect atunci...

atunci ma duc sa fiu divers singur.



e exasperant. e cumva exasperant, si a fost perioada examenelor, si este socul post-examen, dar e exasperant. banuiesc ca e exasperant de ambele parti.

nuj, nu e nimeni vinovat, si poate peste un rand de zile o sa se-ngroape si conversatiile astea,
dar cumva, dupa fiecare faza d-asta ma simt mai singur.

mai singur in capul meu, mai singur cu vocea aia care-mi vomita hate constant in cap.

cumva,
chestiile astea,
ii dau dreptate.

si nu vreaus sa aiba dreptate. nu vreau sa nu mai cred intr-o lume mai buna si nu vreau sa nu mai cred in altii. si pe bune ca si-n tine inca cred, atata ca m-am simtit atacat la niste idei care oricum sunt atacate din toate partile,
pe care oricum le atac si eu,
dar le iubesc mult.


mortii ma-si.
.
.
.
si,
defapt,
ce suntem noi?

tot o mana de naufragiati.
si sunt curios,
dupa atatea naufragieri.
inca sunt curios,
dupa atatea naufragieri.

e 5 jumate dimineata.
era o dimineata din liceu cu un iz usor poetic cand batea clopotul la biserica din centru si ma gandeam
"si ce daca, e 5 si jumatate?".

 .
.
.

prindere din urma

cu rusine, de pe goodreads, de data asta.

“Sometimes I really think people ought to have to pass a proper exam before they're allowed to be parents. Not just the practical, I mean.”


“The thing is, I mean, there’s times when you look at the universe and you think, “What about me?” and you can just hear the universe replying, “Well, what about you?” ” 

.
.
.

“Proper loafing requires company.One man lying about is being idle; two men lying about is a lunch break.”

“Every man had to die. He’d always found it odd that so many died when they were old, as logic said that was the point in their lives when they’d had the most practice not dying.” 


.

parca n-are atata farmec.

ratiune-n scris.

azi invat.

azi incep sa fac altceva, din cauze de circumstante. ma-c la cumparaturi, ca n-am nimic de mancare. imi ia 3 ceasuri, si-un ceas jumate sa m-adun.

realizez c-am ajuns acasa si n-am invatat azi, la 3.
totusi, am fost ieri la munca.

zic, ok, am fost la munca, am fost la cumparaturi, in teorie, ar trebui sa fiu relativ obosit.
ok, dar peste 6 zile am examen,
deci pun sa-nvat ceva o ora-doua, ca sa compensez.

 pnu sa-nvat o ora-doua? ce invat eu intr-o ora-doua?
ceva.
nu suficient,
dar ceva.
dar nu suficient,
si am examen miercuri.

 .
.
.

dar nu suficient.
 
asta-i rationamentu'.

nuj unde-ajung.