!

! si.atat.
sa nu stric magia.

inexplozii

ma lasa incomplet
ma aproape-completeaza total si-apoi se termina.
simt ca daca ar fi cu un minut mai mult as deveni altceva. n-as mai fi eu, sau as fi si mai eu.

daca asta-i directia-n care muzica romaneasca alternativa sa indreapta
da, va rog. va foarte-rog

adica astea:
ăștia și ăștialalți

acum, poate-oi fi foarte subiectiv. poate pur si simplu sunt inca marcat pana-n oase de concertul ala, iar astea doua doar au cumva acelasi sentiment ca asta, care mi se pare de o putere greu descriptibila, si e cu atat mai greu sa o descriu in contextul concertului, desi pe album ei o sting așa.

sau, poate chiar is teribil de bune.


sunt curios cum o sa le stinga astialalti.

retrospectiva

acum un an ziceam ca, alteori, ascult melodia asta .
ii bine sa ascult melodia aia.

uneori ma gandesc ca nu o ascult suficient de des,
sau ca nu o absorb suficient.


cred ca wandering earl scria ca are o abordare foarte robotica legata de plimbat.

ca ia chestiile senzational de bune cu un "alright, fine.", is chestiile senzational de proaste cu un alt "alright, fine." .
 cumva, zicea el, s-ar datora probabil instinctului de supravietuire capatat in urma multor calatorii pe peste tot si multor circumstante in care l-au pus multele calatorii ale lui de pe peste tot.


alternativ, day9 e foarte entuziasmat de tot ce face. de bine sau  de rau, are atitudinea pozitiva si generally overhyped. in sensul, ciudat, bun.

imi plac ambele exemple, mi se par demne de urmat. ambele-s bune, nu pot sa decid care-i mai bun, dublu pozitiv alternativ zbuf.


unde incercam sa ajung cu treaba asta,

sunt curios care-o sa fie situatia peste 45 de zile.


dar, pana acolo, ascultam chestia asta. stai asa. asta .
si nu mi se parea absolut senzationala, in schimb, mi se parea absolut senzationala ideea


is atatea chestii misto in lumea asta.

ascultam treaba aia in timp ce tata se juca xcom,

ca sa completez,

is atatea chestii misto in lumea asta. atatea muzici misto de ascultat, pe bune, de cand cu npr am impresia ca sunt infinite chestiile misto de ascultat, serios, doar... niuci nu vreau sa-ncep, dar incep cu tipul asta  .

atatea jocuri misto de vazut, atatea filme misto de vazut, atatea seriale misto de vazut, animeuri misto, mangauri, comicuri, carti de citit, podcasturi de ascultat, pe bune, cat de misto e povestit si prezentat podcastul asta ?

re
venind. atatea locuri misto de vazut si de facut, si unele infinit de aproape iar altele ingrozitor de departe, si atatea chestii de facut, de lucrat pe vapor si-n ferme si de predat engleza la copii si de alergat dupa pinguini sub aurora si de alergat, in general, maratoane sau macar 5kuri pe peste tot

atatea chestii entuziasmante,
si sunt atat de entuziasmabil, si as vrea sa ma las entuziasmat de atatea chestii,

si,
pana la urma,
oameni.

in toata platitudinea de care dau senzatia oamenii din jur, toti sunt atat de dubiosi, si au atatea situatii atat de ciudate si necalculabile, si povestibile

si focuri de holbat la, si stele de dormit sub, si canapele semicomfortabile si cani de vin combinat 1/3 cu apa.


si zile de maine,
si saptamani care,
pe bune,
nu stiu cum o sa mearga.


intre instinct de supravietuire
si entuziasm.

acolo trebuie sa stau. iar daca exista 3 carti care-ti pierd jocul
atunci alea carti nu exista,
pentru ca daca exista oricum ai pierdut, asa ca mai bine faci cumva sa nu pierzi daca nu exsita.


iar dac-ai pierdut,
o luam de la capat.


inca mai sunt capete.


am deviat ingrozitor de la orice m-ar fi dus capu' la inceput,

multa pace.

fara diacritice azi.