...e mereu aceasi.
E jocul a doi batrani: batrana iubitoare,optimista,orbita de optimism si batranul. Batranul e cinic,ironic,plictisit,dar cu toate astea are multe in spate si multa filozofie .
Ironica e si viata dandu-mi sa joc rolul asta. El intriga.El se plange si nu-i convine si se justifica, folosind teorii care se tin. Ea e bine.Pentru ea e totul frumos si e fericita doar cu privelistile din jur si cu dragostea lui.El o iubeste, insa, vorba poetului,"the good die young", ea moare in final de o boala,care, de altfel,face subiectul piesei.
Acum, de ce rade viata de mine in rolul asta?Pentru ca piesa e lunga,si ar trebui sa fie mai scurta si sa prinda,sa tina oamenii pe faza,asa ca trebuie taiate niste replici. Si replicile taiate sunt fix justificarea.Justificarea lui si a ei.
Altfel spus acum raman 2 batrani morocanosi.Una proasta si unu nemultumit,si replicile in care totul prinde sens si care dau esenta rolurilor sunt TAIATE pentru ca PLICTISESC. Si asa viata imi mai trage o palma:)