In microbuz doar pensioanri si eu,nicio prezenta,nicio energie,doar pensionari si manele.Niciun motiv sa-ti salte inima,nimeni pe care sa te enervezi,nimeni cu care sa interactionezi.Nici macar speranta ca poate aparea cineva nu mai este,scoala s-a sfarsit,accepta!Clasele s-au schimbat,imi e dor de vechea mea clasa aia mica si inghesuita,aici sunt in raza de actiune a profesorului in orice punct...Si de ala anul ramanem aici."Economic.Ti-a trebuit tie Economic!"
Si cand crezi ca profesorii sunt mai toleranti si mai lejeri te trezesti cu un "Ian.Ai tema?2.".Da' e doar inceputul.Inceputul sfarsitului.Sper sa supravietuiesc,sau sa mor rapid.
Si iar am cazut.Am crezut ca lumea mi-e teren de joaca,ca portile sunt deschise si ca mainile sunt intinse,am crezut in altii si am ajuns chiar sa cred in mine. Foolish.Nimic nu se schimba.Defapt se schimba tot,dar nimic nu iese din rutina,oricum,o sa-i para rau,lor tuturor o sa le para rau,voua tuturor o sa va para rau,si mie o sa-mi para rau,dar sentimentul va fi atenuat de confirmarea ca am stiut ce-am zis.
N-o sa fie asa mereu,daca binele nu invinge mereu nici raul nu invinge mereu,si daca eu cad si altii cad,dar o sa ma ridic,si-o sa fie bine,si-o sa privesc de sus urmatoarea prapastie in care o sa cad,iar apoi o sa privesc de jos cararea pe care o sa urc inapoi.
Si inca visez,si o sa continui sa visez pana visul va deveni realitate,ca apoi sa pot visa iar.
Remember when there was nothing else to do, but lie in bed and,
wonder how it was always up to you, and no one else...
Si restu' sunt urari de bine.
Frumos spus in ultima parte. M-a pus pe ganduri.
RăspundețiȘtergere